Marginimea Sibiului
Pentru ca si-au ridiat casele pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei , acolo unde se intalnesc dealul cu muntele, oamenilor ale caror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii si astazi, li sa spus “margineni”.
La vest de Sibiu, o salba de sate romanesti carora le-a priit de minune aerul civilizatiei sasesti alcatuieste cea ce se numeste de secole incoace “ Marginimea”. La rasarit, ea incepe cu satul Boita, pe dreapta Oltului, acolo unde se intra in defileul purtand acelasi nume. La apus, Jina vesteste celalalt capat, iar hotar sunt apele Sebesului. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au durat case de brad, acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Aici, in tihna si cu temeinicie pe care surgerea vremii n-a slabit-o, ei si-au vazut mai departe de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a dat masura maiestriei lor.
De cand se stiu, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Pastorii isi duceau turmele din pasune in pasune, pana peste Dunare, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit atingeau Caucazul. Intre cele mai vestite asezari ale Marginimii Sibiului se rostesc nume ca Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Iata si ce spun unele dintre cele mai venerabile “ certificate de nastere” : Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. Aceasta lume i-a dat lumii mari, mai catre zilele noastre, pe Cioran, pe Noica si pe Goga.
INTRE CETATI SI ICOANE
Satele si-au pastrat bine bisericile fortificate.Cea din Cisnadioara, ridicata la 1233, domina imprejurimile, de pe inaltimea asa-numitului Deal al Cetatii. Legenda spune ca la Tilisca, cetatea dacica a fost ridicata chiar de catre regele Burebista. Acestui loc incarcat de colbul greu al istoriei i se alatura, in Marginime, cunoscuta cetate de la Cristian, cladita la 1945, ori ea de la Calnic, care dainuie tocmai din 1250. Merita de asemenea desoperite cu pasul cetatea Salgo si bisericile fortificate sasesti. Macar un popas se cere la Cetatea Scurta din Orlat (cladita la 1317), la Moara de hartie din aceeasi localitate – cea mai veche din sud-estul Europei, fiind ridicata in 1524, la biserica fortificata din Dobarca. Treatorii fie ei turisti ori localnici, le privesc si simt in fata lor veneratie.
La Sibiel, muzeul de icoane pe sticla, unic in lume, adaposteste peste 700 de piese, adevarate minuni zamilsite de mana omului stapanit de frumos si divin. Picturile de acest fel sunt roadele unui obicei pastrat in Maginime de mai bine de doua veacuri. Cea mai veche biserica pictata se afla la Saliste, din 1674. Biserica de lemn din Poiana Sibiului dateaza de la 1771, iar cea din Talmacel din 1776. La randul sau, muzeul satesc de la Rasinari isi infatiseaza zestrea de ceramica, mobila pictata, lucruri de-ale casei si gospodariei, in toata simplitatea lor odihnitoare si cuceritoare totodata. Costumele populare s-au adunat si dansele intr-o preafrumoasa colectie, la Gales, dupa cum cartile sfinte cu varste venerabile si obiectele de cult si-au gasit adapost la muzeul parohiei ortodoxe
